Laurențiu Barbu
Citiţi mai jos un interviu cu Bogdan Voicu, sociolog la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, care ne explică cum iau naştere ştirile false, cum se colportează informaţiile în media şi cum ne putem feri de această capcană.
Trăim în epoca post-adevărului, în care se vorbeşte din ce în ce mai mult despre fake news şi manipulare. Cum se explică, din punct de vedere sociologic, acest fenomen?
Cred că ar fi util să ne uităm la problemă din două perspective. Pe de o parte putem discuta despre transmițător, adică despre cei care generează știrile false. Pe de alta, ne putem uita la receptorul acestora.
Referitor la transmițător, aș puncta faptul că nimic nu e nou sub soare. Cândva aveam ceea ce se chemau “zvonuri”. Se zvonea o chestie, împănată cu mai multe elemente ce îi dădeau credibilitate, iar aceasta se difuza rapid, oral, de la unul la altul. Informația avea nevoie să fie un pic atipică, prin faptul că dezvăluia ceva, că era “secretă” – ceea ce genera un sentiment de putere pentru cel care o deținea sau o transmitea. În secolul XIX, ziarele – atâtea câte erau ele – nu ezitau să difuzeze acest tip de informații. Regula celor două surse de încredere independente a constituit modul în care răspândirea de zvonuri a fost oprită (parțial), presa concentrându-se pe fapte verificabile.
Cum stă treaba cu receptorul/ cititorul de ştiri? De ce avem tendinţa să credem zvonurile catastrofice?
Ultimele două secole au marcat o creștere constantă a felurilor “raționale” de a-ți imagina și gestiona viața, reenunțându-se treptat la decizii bazate doar pe tradiție sau ceea ce fac ceilalți. Cu alte cuvinte, oamenii au căutat să se informeze cât mai exact. Evident acest lucru nu este și nu a fost făcut de toți, iar cei ce o fac nu sunt niște roboți, ci aplică parțial o astfel de raționalitate. Mai mult, ea nu exclude emoțiile, deciziile care nu se bazează pe vreun calcul explicit. Cele din urmă sunt dominante, dar există o deschidere spre a nu accepta drept informație orice zvon alarmist. Pe aceasta se suprapune însă tendința inversă. Partea conservatoare a societății preferă în viața de zi cu zi decizii tradiționale, căile bătute, evitând riscul de a încerca lucruri noi. Este locul unde “fake news” răzbat cu ușurință. Cu cât societatea pare a deveni mai deschisă, cu atât partea conservatoare din noi este pusă în pericol. Și cu atât mai mult transmițătorii de “fake news” găsesc teren pentru zvonurile lor în curtea receptorilor. Un zvon catastrofic este ușor de acceptat de către un conservator, fiindcă de regulă este consonant cu dorința de a păstra lucrurile așa cum sunt, de a nu schimba nimic. Iar toate aceste zvonuri nu fac altceva decât să întărească ideea că opțiunile diferite de ale tale conduc la rezultate nedorite.
De ce se propagă ştirile false, adevărurile parţiale, exagerarile, ştirile cu potenţial catastrofic? Să deconstruim puţin mecanismul…
Media actuală joacă un rol esențial în colportărea de zvonuri. Confruntarea cu liberalizarea totală a informării dată de web2.0 și social media a slăbit regula celor două surse credibile. Multe, ba chiar foarte multe persoane folosesc media și social media pentru a colporta “știri” neverificate sau pur și simplu inventate, adesea cu o direcționare politică clară sau cu o țintă de natură economică. Social media este ușor accesibilă, la costuri extrem de reduse, practic nule. Zvonurile se difuzau cândva și exploatând plăcerea de a vorbi pentru a vorbi. Aflai un lucru de la o vecină, îi spuneai apoi celeilalte… La fel este și acum, doar viteza fiind infinit mai rapidă. În plus, ai posibilitatea de a discuta lucruri doar “în bula ta”. Adică cu cei care gândesc la fel ca tine. Iar în astfel de medii este ușor să plasezi zvonuri consonante cu opiniile generale, dar altfel voit distorsionate.
Cum oprești astfel de practici? Cum ne ferim de manipularea media?
Nu prea ai cum să le oprești dacă nu tratezi social media ca orice media și nu impui reglementări severe pentru răspândacii formatori de opinie. Dar poți să le oprești la nivel individual. Suntem oameni educați, care știm să discernem între informație și bârfă. Atunci când bârfim, simțim nevoia de a confirma cele aflate din surse independente. La fel este și cu știrile. Putem ignora platformele ce difuzează informații “pe surse” și sunt deja app-uri ce fac astfel de lucruri (evident, până și aceste app-uri ar trebui …. verificate). Putem să ne luăm informațiile doar din surse “de încredere”. Sau putem să ne amintim că ceea ce este ușor de accesat și gratis nu e neapărat bun, și putem face efortul de a ne informa din mai multe surse credibile… Dacă ar fi să fiu sistem educațional, mi-aș propune să transmit elevilor deprinderea de a gândi cu mintea lor, dea nu fi obedienți, și de a căuta mereu informații despre orice. În fine, poate ar fi util să renunțăm a mai denumi știrile pe surse drept “fake news” și de a le da numele lor firesc: zvonuri. Aceasta le deligitimează din start…
Sursa: unica.ro