Laurențiu Barbu
Dacă cineva dintr-un secol trecut – de acum 200 sau 2000 de ani, de exemplu – ar putea călători prin timp în acest deceniu, ar fi absolut uluit de toate tehnologiile noastre moderne şi de capacităţile lor complexe, dar pe de altă parte ar fi mai mult decât familiarizat cu multe dintre obiectivele pe care acestea le îndeplinesc.
Politica şi frământările sociale au existat încă de când oamenii au început să se strângă în grupuri, pentru a supravieţui. Cineva vrea mereu să fie la conducere, iar altcineva este mereu nemulţumit de starea lucrurilor. Liderii politici au folosit mereu instrumente de comunicare publice sau private, dar şi tehnici de propagandă, pentru a câştiga sau a-şi menţine puterea, iar cei care li se opun au folosit aceleaşi mijloace, pentru a-i contracara (et tu, Brute?). Apariţia tiparului a însemnat diseminarea cu uşurinţă a informaţiei către mase, iar mai apoi serviciile poştale au facilitat suplimentar acest proces. Astăzi, aceleaşi idei sunt continuate prin intermediul blogurilor, sau cu ajutorul reţelelor sociale ca Facebook şi Twitter.
Diferenţa este că astăzi, când avem posibilitatea comunicării instantanee la nivel global prin intermediul email-ului, al mesajelor şi al reţelelor sociale, aceste obiective politice pot fi îndeplinite mult mai repede şi adesea mult mai eficient. Având în vedere adoptarea aproape generală a social media, dar şi diseminarea masivă a informaţiilor online în general, monitorizarea acestor activităţi este mai importantă ca niciodată pentru ambele părţi ale ecuaţiei – şi pentru lideri şi pentru cetăţeni.
Aceasta poate reprezenta o forţă eliberatoare în slujba binelui şi a libertăţii, dar există de asemenea şi aspecte negative, deoarece guvernele autoritare – şi în mod înspăimântător, şi unele guverne care doar pretind că susţin cauza adevărului şi a libertăţii – folosesc aceleaşi instrumente pentru a-şi monitoriza cetăţenii, cu scopul reprimării opoziţiei şi pentru a menţine controlul.
Aspectele pozitive
Noile instrumente de comunicare în masă au avut parte de multe succese in ultimii 20 de ani, din punctul de vedere al mişcărilor politice. Posibilitatea de comunicare instantanee şi de organizare rapidă cu ajutorul mesajelor a dus la înlăturarea de la putere a preşedintelui corupt din Philippine, Joseph Estrada, în 2001. Tot astfel a fost înlăturat şi premierul spaniol José María Aznar în 2004.
Folosirea mesageriei instantanee, combinate cu folosirea Facebook şi Twitter, au contribuit la declinul Partidului Comunist în Moldova în 2009. Ştirile online (pornind de la ziarul The Boston Globe) şi diseminarea lor foarte rapidă cu ajutorul reţelelor sociale au dus la dezvăluirea obiceiului îndelungat al Bisericii Catolice de a proteja preoţii pedofili în 2002, conducând apoi la o conştientizare publică vastă şi la procese impresionante.
Poate că cel mai cunoscut moment în care reţelele sociale au fost folosite cu succes din punct de vedere politic a fost alegerea lui Barack Obama ca preşedinte al SUA în 2008. Momentul a fost perfect, dacă ne uităm la evoluţia social media: combinaţia dintre Twitter, Facebook, site-uri, bloguri şi surse de ştiri online a jucat un rol major în alegerea unui senator necunoscut, (care s-a întâmplat să fie şi prima persoană de culoare în această poziţie) în funcţia de preşedinte al SUA.
De atunci, social media a jucat constant un rol foarte important, uneori crucial în politică, la nivel local, naţional şi chiar internaţional.
Aspectele negative
Înainte de noua eră a comunicării instantanee, nu toate mişcările sociale, revoltele sau formele de activism social aveau succes. Multe astfel de manifestări erau suprimate rapid şi violent de către liderii de la putere. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Au existat câteva cazuri recente în care, în ciuda capacității oamenilor de a comunica și de a se organiza rapid pentru o cauză, rezultatele au fost devastatoare pentru ei.
În Belarus, campania desfăşurată prin intermediul email-ului pentru a protesta împotriva alegerilor trucate în urma cărora Aleksandr Lukashenko a fost desemnat din nou preşedinte în 2006 a început în forţă, dar a eşuat, iar Lukashenko a reprimat rețelele sociale după ce și-a păstrat puterea. Frauda electorală similară din Iran din 2009 a avut, de asemenea, un sfârșit violent și a dus la un control mai mare al guvernului asupra accesului la internet al cetățenilor acestui stat. Revolta “Cămăşilor Roşii” din 2010 din Thailanda a avut, de asemenea, un sfârșit violent, fiind rapid reprimată.
Guvernele autoritare, precum cel din China, dețin de mult timp controlul strict asupra accesului la internet al cetățenilor. Din păcate, chiar și națiunile care pretind că sunt „democratice”, cum ar fi SUA și Regatul Unit, sunt vinovate de reducerea libertăților cetățenilor lor.
Dezvăluirile că NSA (Agenția de Securitate Națională a Departamentului Apărării din SUA) spionează intern cetățenii SUA de mai mult de zece ani, au creat o ruptură gravă între oficiali și cetățeni cu privire la încrederea în guvern. În mod similar, David Cameron anunţa că ar vrea să monitorizeze toate aspectele utilizării internetului în Regatul Unit, susţinând că nu ar trebui să existe “niciun mijloc de comunicare… pe care să nu-l putem monitoriza” în contextul combaterii atacurilor teroriste.
Viitorul
Din fericire, mulţi dintre noi nu trebuie să fim atât de preocupați de majoritatea acestor probleme. În schimb, ne putem concentra pe utilizările politice și comerciale ale reţelelor sociale, ale blogurilor, ale email-ului şi ale mesageriei instantanee. Aceste cazuri extreme de monitorizare a rețelelor sociale, însă, subliniază importanța și utilitatea unor astfel de măsuri în activitățile noastre zilnice personale, de afaceri și politice.
Este fără îndoială că atât activitatea politică adecvată, cât și tehnicile de propagandă vor fi din ce în ce mai influențate și mai intensificate, prin utilizarea instrumentelor digitale. Alegerile sunt acum, în esență, dar cu unele limitări, ținute online înainte ca alegătorii să ajungă de fapt la urne. Aceasta este acum realitatea și trebuie tratată ca atare, cu toate aspectele sale negative şi pozitive.
În timp ce afacerile private au perfecţionat timp de ani de zile analiza automată a sentimentelor (cu ajutorul instrumentelor de monitorizare a rețelelor sociale), atât pentru propriile mărci, dar şi pentru clienții lor, practica este acum din ce în ce mai utilizată și de către reprezentanţii campaniilor electorale. Ceea ce a fost considerat înainte un instrument indispensabil de marketing pentru companii, de câțiva ani a devenit un instrument indispensabil şi pentru campaniile politice și pentru activităţile civice. Această metodă presupune în esenţă utilizarea tehnicilor de procesare a limbajului natural (limbajul folost de zi cu zi) și a algoritmilor computaționali, în încercarea de extrage informații cu caracter „emoțional” din datele de pe reţelele sociale.
Strategia
Din fericire, capacitatea de a efectua acest tip de analiză automată a sentimentelor și de monitorizare online nu este limitată doar la agențiile naționale de securitate. Reprezentanţii oricărei campanii electorale locale pot folosi acum în mod eficient instrumentele de monitorizare a rețelelor sociale, dacă au cunoştinţele necesare, pentru a înţelege rapid direcţia în care se îndreaptă alegerile în comunitatea respectivă.
Este important să puteți monitoriza nu doar Facebook și Twitter, ci și alte rețele sociale, bloguri și site-uri de știri online. Discursul politic se insinuează în fiecare nişă de pe internet și limitarea informațiilor care vor fi extrase pentru analiză la una sau două rețele sociale nu va oferi o imagine completă a adevăratei complexităţi exprimate de oameni prin opiniile lor, în social media.
Laurențiu Barbu
Social Media Specialist
hello@socialmedia.ro